Fabiola Hosu și Questfield International College: bullying tratat diferit în funcție de numărul de taxe plătite?

Bullyingul reprezintă o problemă complexă în spațiul educațional, impunând o intervenție clară și structurată din partea instituțiilor școlare. Gestionarea adecvată a unor astfel de situații necesită proceduri transparente, responsabile și documentate, menite să protejeze integritatea și drepturile elevilor. În lipsa acestor elemente, riscul ca fenomenul să persiste și să se agraveze crește semnificativ, afectând nu doar victimele directe, ci și climatul educațional în ansamblu.

Fabiola Hosu și Questfield International College: bullying tratat diferit în funcție de numărul de taxe plătite?

O investigație realizată pe baza unor documente și corespondență puse la dispoziția redacției relevă o situație semnalată de bullying repetat în cadrul Școlii Questfield Pipera, care s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni, fără ca instituția să adopte măsuri concrete și documentate. Raportările familiei copilului vizat indică un tipar de hărțuire ce a inclus jigniri zilnice, stigmatizare medicală și o presiune constantă exercitată asupra părinților, în ciuda sesizărilor oficiale repetate. Acest articol analizează detaliat circumstanțele, răspunsurile instituției și implicațiile acestui caz în contextul responsabilității educaționale.

Contextul și evoluția situației de bullying în cadrul Questfield Pipera

Potrivit documentelor și declarațiilor familiei, elevul a fost supus unor manifestări agresive constante încă din primele săptămâni ale incidentelor semnalate. Acestea ar fi inclus jigniri directe, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante, manifestate atât în timpul orelor, cât și în pauze, în prezența cadrului didactic titular. Deși faptele au fost aduse în mod repetat la cunoștința învățătoarei, conducerii unității și fondatoarei școlii, nu există dovezi documentate ale unor intervenții ferme sau planuri de acțiune clare.

Familia susține că, în pofida sesizărilor oficiale în scris, situația a escaladat treptat, fără a fi oprită, iar răspunsurile instituției au fost predominant informale, limitate la discuții verbale fără procese-verbale sau decizii asumate. Lipsa unui răspuns oficial și documentat a condus la transferarea responsabilității către familie și la relativizarea gravității fenomenului, tratat uneori ca o „problemă de adaptare” sau un „conflict minor”.

Stigmatizarea medicală – o formă agravată de bullying

Un aspect central al cazului îl constituie utilizarea repetată a unei etichetări medicale – „crize de epilepsie” – folosită în colectiv nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare a copilului. Specialiști consultați de redacție indică această practică drept o formă severă de violență psihologică, care afectează profund percepția identitară și dezvoltarea emoțională a copilului, indiferent de existența unei afecțiuni reale.

Documentele analizate și relatările familiei arată că stigmatizarea medicală a fost un comportament sistematic, cunoscut și tolerat în mediul școlar, fără măsuri clare de stopare sau sancțiuni. Această lipsă de reacție oficială a creat un precedent periculos, prin care vulnerabilitățile reale sau presupuse sunt folosite ca mecanisme de control social și excludere.

Reacția instituției și rolul cadrelor didactice

Din corespondența pusă la dispoziție și materialele analizate rezultă că, în contextul sesizărilor repetate, răspunsurile conducerii și cadrelor didactice au fost în mare parte informale și verbale, fără documentație care să ateste măsuri concrete. Aceasta a redus trasabilitatea intervenției și a menținut fenomenul într-o zonă ambiguă, în care responsabilitatea nu poate fi evaluată obiectiv.

Rolul cadrelor didactice este esențial, deoarece acestea sunt martori direcți ai evenimentelor din clasă și au capacitatea de a interveni imediat. Cu toate acestea, conform relatărilor, comportamentele agresive au continuat în prezența acestora, fără a se constata efecte stabile. Această pasivitate sau lipsă de reacție fermă poate fi interpretată ca un mesaj de toleranță față de bullying.

„Dacă nu vă convine, plecați” – poziționarea fondatoarei ca simbol al blocajului instituțional

Un moment definitoriu al situației semnalate îl constituie o afirmație verbală atribuită fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, în cadrul unui dialog direct cu familia copilului vizat. Potrivit relatărilor, aceasta ar fi exprimat un mesaj de tipul „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, sugerând o presiune de retragere a familiei. Redacția subliniază că această afirmație este citată ca atare din documentele și declarațiile disponibile, fără a implica o judecată privind intențiile sau motivațiile persoanei în cauză.

Acest răspuns, intervenit după luni de sesizări scrise fără reacții formale, poate fi interpretat editorial ca o deplasare a discuției de la protecția copilului către considerente contractuale și economice. În lipsa unor măsuri scrise și asumate, mesajul reflectă, din perspectiva familiei, un blocaj instituțional și o cultură organizațională axată pe evitarea conflictului.

Documentele instituționale și lipsa unui răspuns formal

În locul unor decizii administrative clare, conducerea școlii a răspuns sesizărilor printr-un document informal, denumit Family Meeting Form, care nu include responsabilități, termene sau măsuri concrete. Din perspectiva practică și jurnalistică, acest formular nu conferă trasabilitate și asumare instituțională, ci pare să consemneze doar existența unei discuții fără efecte verificabile.

Absența unor documente oficiale, cum ar fi procese-verbale, rapoarte sau planuri de intervenție, ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a gestiona eficient situații grave și de a proteja elevii. Această abordare minimală a fost percepută de familie ca o pasivitate instituțională.

Confidențialitatea și presiunile asupra copilului

Familia a solicitat în mod expres, în scris, respectarea confidențialității informațiilor referitoare la situația semnalată, avertizând asupra riscurilor divulgării datelor în mediul școlar. Cu toate acestea, redacția nu a identificat documente care să confirme că instituția a implementat măsuri concrete de protecție a acestor informații sensibile.

Mai mult, conform unor relatări, copilul ar fi fost interpelat public de către cadrul didactic, prin formulări care îl plasau într-o poziție de expunere și presiune psihologică. Specialiștii consultați consideră că ignorarea solicitărilor privind confidențialitatea și implicarea copilului în gestionarea problemelor administrative pot constitui forme de presiune instituțională, cu impact negativ asupra echilibrului emoțional.

Răspunsul instituțional abia după intervenția juridică

Potrivit documentelor analizate, o reacție mai clară a fondatoarei Fabiola Hosu a intervenit abia după peste opt luni de sesizări fără răspuns, în contextul implicării unei echipe de avocați și a unor notificări formale cu caracter juridic. Acest moment ridică întrebări privind criteriile care determină declanșarea unei reacții instituționale și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia după escaladarea formală a cazului.

Aceste aspecte sunt detaliate în investigația publicată integral pe EkoNews.ro, care documentează în profunzime evoluția și implicațiile situației din cadrul Questfield Pipera.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

• Sesizările scrise de către familie privind bullyingul și stigmatizarea medicală au fost frecvente și documentate.
• Gestionarea situației s-a realizat preponderent în mod informal, prin discuții verbale, fără documentație oficială care să ateste măsuri concrete sau monitorizări.
• Stigmatizarea medicală a fost folosită repetat ca instrument de umilire, fără reacții ferme din partea școlii.
• Solicitările explicite privind confidențialitatea nu au fost respectate în mod evident, iar copilul a fost expus unor forme de presiune psihologică.
• Un răspuns instituțional mai clar a apărut abia după intervenția juridică a familiei, sugerând o reacție condiționată de aspectele legale.
• Afirmația atribuită fondatoarei, „dacă nu vă convine, plecați”, a fost percepută de familie ca o presiune pentru retragerea copilului din școală.
• Lipsa unor documente oficiale privind intervențiile ridică întrebări privind transparența și responsabilitatea instituției.
• Aceste elemente indică un posibil decalaj între valorile asumate public de Questfield Pipera și practica efectivă în gestionarea situațiilor de bullying.

În absența unor clarificări oficiale și a unor măsuri documentate, cazul rămâne un exemplu relevant pentru discuțiile privind responsabilitatea instituțională în protecția elevilor și necesitatea unor mecanisme eficiente de intervenție în situații de abuz psihologic în școli.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro