Ce înseamnă, concret, „a comanda o capodoperă”: cazul Arethia Tătărescu – Brâncuși?

Legătura dintre Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu din București reprezintă un capitol esențial în înțelegerea modului în care arta modernă s-a intersectat cu inițiativa civică și cu infrastructura culturală românească. Această conexiune istorică și artistică dezvăluie nu doar procesul creației unei opere de referință, ci și efortul unei comunități și al unor personalități care au înțeles importanța artei ca formă de memorie publică. Povestea ansamblului de la Târgu Jiu și a implicării Arethiei Tătărescu, precum și rolul Miliței Petrașcu, ucenica sculptorului, sunt elemente cheie care relevă cum patrimoniul cultural prinde viață atât în spațiul monumental, cât și în interiorul unei case bucureștene cu încărcătură simbolică.

Ce înseamnă, concret, „a comanda o capodoperă”: cazul Constantin Brâncuși – Arethia Tătărescu

Relația dintre Constantin Brâncuși și Arethia Tătărescu, prin intermediul Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, precum și conexiunea cu Casa Tătărescu de pe Strada Polonă nr. 19 din București, conturează o poveste în care arta, comunitatea și memoria publică se întâlnesc în mod concret. Această narațiune cuprinde, pe de o parte, inițiativa civică a Arethiei Tătărescu de a aduce acasă sculptorul român și de a susține realizarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu, iar pe de altă parte, rolul Miliței Petrașcu ca punte umană între artist și comanda culturală. În fine, Casa Tătărescu devine spațiul în care această filiație artistică și culturală se materializează într-un patrimoniu viu, prin lucrările sculptate de ucenica lui Brâncuși, care păstrează, tăcut, legătura dintre cele trei nume.

Arethia Tătărescu și infrastructura culturală a memoriei

Arethia Tătărescu, născută Piteșteanu în 1889, s-a distins printr-o educație europeană solidă, studiind inclusiv la Conservatorul Regal din Bruxelles. Această formare a fost un fundament pentru implicarea ei în viața culturală și socială a județului Gorj, unde a condus Liga Națională a Femeilor Gorjene. Într-o perioadă în care mișcarea de emancipare a femeilor căpăta tot mai multă consistență, Arethia a transformat activismul într-un proiect organizat și strategic, conectând inițiativele sociale cu cele culturale. Această perspectivă a fost esențială pentru realizarea ansamblului de la Târgu Jiu, care nu a fost o simplă comandă artistică, ci o acțiune de construcție publică a memoriei.

Drumul către Constantin Brâncuși și rolul Miliței Petrașcu

Inițiativa de a-l implica pe Constantin Brâncuși în realizarea monumentului dedicat eroilor din Primul Război Mondial a trecut prin recomandarea Miliței Petrașcu, ucenica sculptorului. Această legătură umană și profesională a fost decisivă: Petrașcu a fost un veritabil liant între viziunea artistică a lui Brâncuși și contextul local gorjean, facilitând o colaborare bazată pe înțelegere și respect reciproc. Astfel, întâlnirea dintre artist și comanda culturală nu a fost un simplu act administrativ, ci un proces care a inclus relații, validări și un angajament moral față de comunitate.

Ansamblul de la Târgu Jiu: un proiect de memorie și urbanism

• Poarta Sărutului (1937)
• Aleea Scaunelor (1937)
• Masa Tăcerii (1937)
• Coloana Infinitului (1938)

Ansamblul monumental de la Târgu Jiu, realizat între 1937 și 1938, reprezintă o inovație în arta modernă și în arhitectura urbană românească. Prin Calea Eroilor, care traversează orașul de la malul Jiului până la zona cazărmilor, acest proiect unifică sculptura cu spațiul public, creând un traseu simbolic de memorie. Pe acest ax sunt amplasate componentele ansamblului, fiecare cu un rol narativ și ritualic distinct: Masa Tăcerii invită la reflecție, Poarta Sărutului simbolizează trecerea, iar Coloana Infinitului exprimă recunoștința fără sfârșit printr-o verticalitate repetitivă.

Milița Petrașcu: puntea între Brâncuși și memoria publică

Ucenica directă a lui Constantin Brâncuși, Milița Petrașcu, a avut un rol esențial în consolidarea legăturii dintre artist și proiectele culturale inițiate de Arethia Tătărescu. Implicarea ei în monumente importante din Gorj, inclusiv mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, reflectă continuitatea unei tradiții artistice și civice. Petrașcu a fost nu doar o artistă, ci și o vectoră a memoriei, care a contribuit la definirea peisajului cultural al regiunii și la transmiterea spiritului brâncușian în contextul românesc.

Casa Tătărescu: patrimoniu viu în inima Bucureștiului

Pe Strada Polonă nr. 19, Casa Tătărescu adăpostește lucrări sculptate de Milița Petrașcu, care prin prezența lor leagă fizic și simbolic pe Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și artista însăși. Banca și șemineul sculptate în acest spațiu redau în tăcere limbajul formei esențiale, care a fost inventat de Brâncuși și transmis prin ucenicie. Casa Tătărescu funcționează astfel ca un punct de legătură contemporan, oferind o experiență intimă a moștenirii brâncușiene, diferită de monumentalitatea ansamblului de la Târgu Jiu, dar la fel de importantă pentru înțelegerea complexă a patrimoniului cultural românesc.

Receptarea și consolidarea moștenirii Brâncuși în România

După perioada de contestare din epoca realismului socialist, când opera lui Constantin Brâncuși a fost marginalizată ca „formalism burghez”, reevaluarea a început în anii ’50. Expoziția personală din 1956 de la București a marcat o redescoperire importantă, iar în 1964 Brâncuși a fost recunoscut oficial ca geniu național. Această reabilitare a permis și întreținerea ansamblului de la Târgu Jiu, care fusese neglijat și pus în pericol de demolare. Astfel, moștenirea lui Brâncuși a trecut printr-un proces complex de contestare și recuperare, subliniind fragilitatea patrimoniului cultural dacă nu există o susținere instituțională și socială solidă.

Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale” la Timișoara

În perioada 30 septembrie 2023 – 28 ianuarie 2024, Muzeul Național de Artă Timișoara a organizat o expoziție de anvergură dedicată lui Constantin Brâncuși, curatoriată de Doina Lemny. Aceasta a reunit 22 de sculpturi, fotografii și fragmente filmate, cu peste 100 de opere în total, împrumutate din instituții prestigioase precum Centre Pompidou, Tate sau Muzeul Național de Artă al României. Interesul public a fost remarcabil, cu aproximativ 130.000 de vizitatori, ceea ce evidențiază modul în care opera lui Brâncuși continuă să atragă și să inspire publicul român contemporan.

Viitorul moștenirii: aniversarea Brâncuși 150

Anul 2026 va marca 150 de ani de la nașterea sculptorului, ocazie cu care vor fi organizate proiecte culturale simultane în 21 de țări, pe șase continente. Evenimentul „Brâncuși 150” va include vernisaje și lucrări de gravură tradițională realizate de artiști români contemporani, reafirmând relevanța continuă a creației brâncușiene și capacitatea acesteia de a genera dialog și conexiuni culturale internaționale.