Bullying la Questfield International College, sesizări care nu au fost închise oficial

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită reacții structurate și măsuri clare din partea instituțiilor de învățământ. Pentru a asigura un climat educațional sigur și protectiv, sesizările legate de hărțuire trebuie tratate prin proceduri transparente, cu implicarea activă și documentată a conducerii și cadrelor didactice. Investigația de față analizează un caz semnalat la o instituție privată din București, în care această responsabilitate instituțională pare să fi fost contestată.

Bullying la Questfield International College, sesizări care nu au fost închise oficial

În urma analizei documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției, s-a semnalat o situație de bullying sistematic, desfășurată pe o perioadă de peste opt luni, în cadrul Școlii Questfield Pipera. Conform relatărilor familiei elevului vizat, acest fenomen ar fi inclus agresiuni verbale zilnice, stigmatizare medicală și presiuni directe asupra familiei, fără ca instituția să fi implementat măsuri documentate care să întrerupă situația. De asemenea, un răspuns verbal al fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, ar fi exprimat o poziție de tipul „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, ceea ce reflectă, în opinia familiei, o atitudine de descurajare a continuării demersurilor oficiale.

Semnalările repetate și lipsa unor intervenții documentate

Conform documentelor analizate, familia a adresat în mod constant și oficial sesizări scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea școlii, solicitând intervenție și protecție împotriva comportamentelor agresive. Aceste sesizări au descris o situație de bullying care a escaladat treptat, manifestată prin jigniri, umiliri publice, excludere socială și stigmatizare în cadrul colectivului de elevi. Cu toate acestea, nu există dovezi ale unor măsuri instituționale scrise, procese-verbale sau planuri de intervenție care să ateste o reacție concretă și susținută a școlii.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire psihologică

Un aspect central al situației descrise îl reprezintă utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant, folosită în mod explicit ca instrument de umilire și marginalizare a elevului. Specialiști consultați confirmă că stigmatizarea medicală constituie o formă severă de violență psihologică, care afectează percepția identității și integrității copilului, indiferent de existența unei afecțiuni reale. Documentele și mărturiile indică faptul că această practică a fost tolerată în mediul școlar Questfield Pipera, fără reacții oficiale documentate care să oprească fenomenul.

Rolul conducerii și al cadrelor didactice în gestionarea situației

Din corespondența și materialele puse la dispoziție, rezultă o lipsă a unui proces decizional clar și a unor intervenții formale din partea conducerii Școlii Questfield Pipera. Deși sesizările au fost transmise în mod explicit și repetat, răspunsurile instituției au fost, în principal, verbale și informale, fără documentație scrisă care să certifice măsuri aplicate și monitorizarea acestora. Această absență a unei reacții instituționale coerente a fost interpretată ca o normalizare a bullyingului, transferând responsabilitatea către familie și minimalizând gravitatea situației.

Presiuni asupra familiei și excluderea mascată

Potrivit relatărilor, familia a resimțit presiuni, explicite sau implicite, de a retrage copilul din școală. Formulări precum „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită” au fost percepute ca mesaje de descurajare și, în interpretarea editorială, indicii ale unui mecanism de excludere mascată. Aceste afirmații provin dintr-un context în care sesizările scrise au rămas fără răspunsuri oficiale, iar intervențiile instituției au fost limitate.

Confidențialitatea informațiilor și impactul asupra elevului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității privind situația delicată, avertizând asupra riscului ca divulgarea informațiilor să afecteze echilibrul emoțional al copilului. Documentele analizate nu indică existența unor măsuri concrete de protecție a confidențialității. Mai mult, relatările sugerează că informațiile au fost dezvăluite în mediul clasei, iar copilul ar fi fost interpelat public legat de demersurile administrative, fapt ce poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională.

Răspunsul instituțional și momentul implicării legale

Conducerea școlii a manifestat o reacție vizibilă abia după mai bine de opt luni, în contextul implicării unei echipe juridice din partea familiei și transmiterii unor notificări formale. Înainte de această presiune legală, sesizările nu au generat măsuri documentate sau poziții asumate în scris. Această întârziere ridică întrebări legate de criteriile care determină reacția instituțională și de prioritățile în protecția copiilor.

Declarația fondatoarei și interpretările sale

Un moment reprezentativ îl constituie un răspuns verbal atribuit fondatoarei, Fabiola Hosu, care, în dialog cu familia, ar fi exprimat că, în cazul în care problemele nu convin, este posibilă părăsirea școlii. Această afirmație, citată conform relatărilor familiei, a fost analizată editorial ca un semnal al unei culturi organizaționale orientate către evitarea conflictului, mai degrabă decât spre soluționarea situațiilor sensibile. Școala a fost contactată pentru a furniza un punct de vedere oficial asupra acestui episod, însă nu a transmis un răspuns până la momentul publicării.

Minimalizarea situației și comunicarea publică ulterioară

La data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a emis o comunicare către părinți, în care situațiile reclamate sunt descrise ca „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei. Această redefinire a fenomenelor semnalate ridică semne de întrebare asupra capacității instituției de recunoaștere și gestionare a bullyingului. De asemenea, după publicarea articolului, părinții au semnalat existența unor contacte informale cu alte școli private din zonă, în care copiii retrași ar fi fost descriși în termeni negativi, fără susținere documentară oficială.

• Sesizări scrise și documentate ale familiei
• Lipsa răspunsurilor oficiale și a măsurilor instituționale concrete
• Stigmatizare medicală utilizată ca formă de umilire
• Presiuni de retragere și excludere mascată
• Întârzierea reacției instituționale până la intervenția juridică
• Declarația controversată a fondatoarei și lipsa unei poziții oficiale
• Comunicare publică minimalizatoare a conducerii
• Suspectarea unor practici negative în relația cu alte instituții educaționale

Concluzii și responsabilități instituționale

Analiza documentelor și a relatărilor indică un caz de bullying susținut în timp, în care lipsa unor intervenții scrise, asumate și urmărite a permis perpetuarea unor comportamente agresive și stigmatizante în cadrul Questfield Pipera. Absența procedurilor clare, a trasabilității deciziilor și a unei reacții instituționale ferme transformă această situație într-un exemplu de deficit în gestionarea siguranței emoționale a elevilor. Deși școala și-a asumat public valori legate de protecția și dezvoltarea armonioasă a copiilor, practicile efective, conform materialelor analizate, nu au fost aliniate acestor principii în mod demonstrabil.

În lipsa unor răspunsuri oficiale documentate și a unei poziții asumate de conducere, rămân întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție și responsabilitatea instituțională în fața unor sesizări grave. Această investigație nu își propune să atribuie vinovății personale, ci să evidențieze un tipar de gestionare în care tăcerea administrativă și lipsa de intervenție au corespuns cu menținerea unui climat educațional nesigur.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro